Scintigrafie

Ce este scintigrafia?

O examinare in scop diagnostic, realizata cu ajutorul unei cantitati foarte mici de substanta temporar radioactiva (radiofarmaceutic), administrata pe cale intravenoasa sau pe cale orala. Energia emisa de aceasta substanta este detectata si analizata pentru a crea imagini ale diferitelor organe si sisteme ale corpului uman investigate. In general, iradierea la care pacientul este supus in cursul acestei investigatii este  frecvent mai mica fata de cea obtinuta in cursul examinarilor radiologice.

La ce este utila scintigrafia?

Examenele scintigrafice pot detecta prezenta tumorilor, infectiilor si a altor afectiuni. Mai precis, examenele scintigrafice pot fi utile pentru:

Investigarea fracturilor, infectiilor osoase, a tumorilor osoase primitive si secundare, a artritelor

Evaluarea functiei tiroidiene pentru detectia unei tiroide hipo- sau hiperfunctionale, a functionalitatii nodulilor tiroidieni

Determinarea prezentei si extensiei unei leziuni canceroase

Evaluarea functiei cardiace si a perfuziei miocardice

Evaluarea perfuziei pulmonare

Evaluarea afectiunilor digestive

Analiza functiei renale

Identificarea locului unei hemoragii intestinale

AVANTAJE

Examenele scintigrafice furnizeaza informatii functionale unice, care, la ora actuala, nu pot fi obtinute prin nici o alta tehnica imagistica. Tehnicile radiologice (ecografie, radiologie, computer-tomografie si imagistica prin rezonanta magnetica) furnizeaza informatii morfologice, legate de aspectul organelor si sistemelor corpului uman. Pentru o serie importana de afectiuni examinarile de medicina nucleara furnizeaza informatiile cele mai utile pentru un diagnostic exact si astfel si pentru un  tratament adecvat.

Medicina nucleara este mult mai putin traumatizanta si invaziva fata de chirurgia exploratorie, iar reactiile alergice la radiofarmaceuticele administrate sunt minime si extreme de rare.

RISCURI

Cantitatea de radiofarmaceutic administrata este foarte mica, astfel incat examinarile scintigrafice  expun pacientul la o doza foarte mica de iradiere.

Scintigrafia este utilizata de peste 50 de ani si nu se cunosc efecte secundare de lunga durata determinate de aceste doze mici.

Ca pentu orice examinare cu raze gamma, pacientele trebuie sa informeze daca sunt insarcinate. In mod general trebuie sa limitam la maxim expunerea la radiatii pe perioada sarcinii.

Reactiile alergice la radiofarmaceutice pot exista, dar sunt de mica intensitate si foarte rare.

Pacientii efectueaza investigatiile scintigrafice doar la recomandarea medicului lor curant. Dupa finalizarea scanarii pacientului la aparat (gamma camera), imaginile obtinute sunt prelucrate, analizate si interpretate de catre medicul specialist de Medicina nucleara, care elibereaza apoi un raport medical pe care pacientul il va prezenta medicului sau curant.

Pacientul poate simti o usoara jena in timpul injectarii intravenoase, injectare realizata cu ajutorul unui mic ac de seringa. O serie de pacienti au gasit neconfortabila necesitatea de a ramane alungiti pe patul gamma camerei fara a se misca pentru circa 10-20 minute (in functie de examinare).
Majoritatea substantei radioactive este eliminata prin urina sau pe cale digestiva. Restul radiofarmaceuticului va disparea pur si simplu prin dezintegrarea normala a acestuia.

Se administreaza in general pe cale intravenoasa dar uneori si pe cale orala, o doza foarte mica a unei substante radioactive care se concentreaza in anumite zone specific ale corpului. Aceasta substanta –numita radiofarmaceutic- se concentreaza intr-un organ si emite energie sub forma de radiatii gamma.

Gamma camera (scintigraful) detecteaza radiatiile gamma iar sistemul informatic analizeaza si furnizeaza imaginile si date functionale ale organelor si tesuturilor.

Achizitia imaginilor dupa injectarea radiofarmaceuticului variaza in functie de tipul de examinare, uneori se face imediat dupa injectia intravenoasa alteori se astepta de la 20-30 minute la cateva ore, intervalul acesta fiind dat de timpul necesar organismului sa concentreze substanta radioactiva in organul examinat.

In timpul inregistrarii datelor si imaginilor, pacientul sta intins pe un pat al gamma camerei, relaxat, si este de dorit ca acesta sa se miste cat mai putin in timpul achizitiei informatiilor.

Radiofarmaceuticul se introduce  in corpul pacientului prin injectare intravenoasa sau, mai rar ,prin inghitire, intr-o cantitate foarte mica.

Farmaceuticul din produsul administrat determina concentrarea acestuia intr-un loc specific al organismului, acolo unde este prezenta o afectiune sau o anomalie functionala.

Portiunea radioactiva din radiofarmaceutic emite radiatii  (radiatii gamma-similare cu radiatiile X), ce sunt apoi detectate cu un aparat numit gamma camera.

In general nu este necesara nicio pregatire prealabila speciala. Pentru examenele renale este necesar consumul a 0.5l lichid (ceai, apa, etc) inainte de investigatie.