Ecografie

Ultrasonografie generala – ecografie

Definitie – metoda imagistica morfologica ce utitlizeaza proprietetea de reflectare a ultrasunetelor in functie de duritatea (densitatea) tesuturilor si organelor examinate; este o investigatie nedureroasa, neinvaziva, neiradianta, accesibila, aplicabila de la cea mai frageda varsta si cu o larga gama de indicatii clinice.

Se poate realiza ca screening, completarea examenului clinic sau de urgenta.

Pune in evidenta aspectul structural al tesuturilor examinate, dimensiunile organelor, anomaliile difuze sau focale ale acestora si sugereaza, sustine si chiar pune diagnosticul de certitudine in patologii diverse si extinse medicale, chirurgicale, de urgenta, vasculare, oncologice, etc.

Se recomanda repaus digestiv 3-4 ore si regim igienodietetic de crutare, combinat cu administrarea de absorbante de gaze intestinale 2-3 zile inaintea examinarii, daca este posibil, pentru a creste acuratetea metodei.

Ecografia:

  • Abdominala superioara: screening in completarea examenului clinic in majoritatea patologiilor organelor intraabdominale: patologii hepatobiliare (hepatite, chisturi, tumori primare sau secundare, litiaza, colecistite), pancreatice (pancreatite, litiaze, chist sau tumori), gastroduodenale, boli hematologice (limfoame, leucemii), boli de sistem;
  • Abdominala inferioara: patologie uronefrologica (PN si GN, nefropatii sistemice, litiaze, chisturi, tumori) si genitala interna (ovariana, uterina ginecologica si oncologica, prostatica, glande seminale);
  • Tiroidiana, paratiroidiana: boli endocrinologice sau sistemice cu viza glandulara cervicala;
  • Glande salivare: patologie focala sau difuza specifica, adenopatii laterocervicale adiacente;
  • Parti moi: tegumente si tesut celular subcutanat, tesut adipos si planuri pre-musculoaponevrotice – inflamatii si infectii, sechele postraumatice – hematoame, formatiuni tumorale, adenopatii;
  • Mamara – anuala de la 30 de ani – patologie focala nodulara sau difuza, cu sau fara viza oncologica (chiste, mastoze, mastite, fibroadenoame, etc si screening pentru cancerul de san, prima sau ultima saptamana a ciclului menstrual).

Avantaje ale completarii tehnicilor imagistice tiroidiene: ecografia si medicina nucleara

Glanda tiroida este situata in partea anterioara a gatului, deasupra articulatiilor sternoclaviculare, este in forma de fluture, cu un lob de fiecare parte uniti printr-o portiune de tesut numita istm. Posterior de glanda tiroida se afla glandele paratiroide, in general in numar de patru.

Imagistica tiroidei poate fi efectuata cu medicina nucleara, ultrasunete, tomogragfia computerizata sau rezonanta magnetica.

Ecografia sau ultrasonografia tiroidiana ofera informatii in timp real despre morfologia glandei tiroide si ale structurilor adiacente din regiunea gatului, precum si despre vascularizatia acestora.

Ultrasonografia tiroidiana este de obicei folosita pentru:

A determina daca o umflatura la nivelul gatului provine din tiroida (nodul) sau dintr-o structura adiacenta (adenom paratiroidian, adenomegalie limfoganglionara etc.);

A analiza prezenta de nodulii tiroidieni si pentru a determina daca nodulii au caractere de benignitate sau daca nodulul necesita biopsiere ghidata ecografic;

A urmarii dimensiunile si caracterele unui nodul in timp;

A cauta noduli suplimentari fata de cei decelati la examenul clinic;

Medicina nucleara cuprinde proceduri neinvazive care ofera posibilitatea examinatorului sa evalueze activitatea glandei tiroide sau a patologiilor tiroidiene (noduli, disfuctii autoimune).

In scintigrafia tiroidiana sunt folosite mai multe substante emitatoare de radiatii gamma (fotoni) numite radiotrasori. In principal, sunt utilizati iodul radioactiv sau 99mTc-pertechnetat, care are un comportament asemanator iodului, dar implica o doza de radiatie mult mai mica.

99mTc-pertechnetat este injectat intravenos intr-o vena periferica, de obicei la nivelul antebratului, apoi imagini ale regiunii cervicale anterioare sunt achizitionate cu ajutorul unei gamma-camere. Se fac achizitii planare anterioare, dar si oblice (OAD- oblic anterior drept, OAS – oblic anterior stang) pentru a descrie cat mai eficient modificarile structurale de la nivelul tiroidei.

Intr-o glanda tiroida indemna distribuitia radiotrasorului este omogena. Cand apar disfunctii tiroidiene se pot aprecia asimetrii de distribuitie ale radiotrasorului, astfel in interiorul glandei pot exista zone cu radioactivitate crescuta, diminuata sau absenta ori radioactivitatea poate sa fie global modificata la nivelul intregului parenchim tiroidian, ca in cazul pacientilor cu Boala Basedow sau cu tiroidite.

Pentru a distinge si caracteriza aceste zone este necesara corelarea informatiilor imagistice anatomice oferite de ecografia tiroidiana cu cele functionale furnizate de medicina nucleara. In general, nodulii tiroidieni mai mici de 1 cm nu pot fi evaluati corespunzator cu scintigrafia tioridiana.

In medicina nucleara nodulii tiroidieni sunt caracterizati ca fiind noduli “reci” (nefunctionali) sau “calzi” scintigrafici (hiperfunctionali). Majoritatea proceselor oncologice tioidiene (cancere tiroidiene sau neoplasme secundare intratiroidiene) sunt evidentiate ca arii/noduli “reci” scintigrafici, insa exista si procese benigne care pot duce la aparitia de zone “reci”, cum ar fi: chisturi, tiroidite parcelare, adenoame tiroidiene etc.

Una din indicatiile scintigrafiei tiroidiane este evaluare functionala a unui nodul (sau a nodulilor) la pacientii cu hipertioidie. Un nodul hiperfunctional, “cald” scintigrafic poate prelua toata sau partial functia tiroidiana, astfel secretand hormoni tiroidieni in exces,cauza principala a hipertiroidismului. Majoritatea nodulilor tiroidieni “calzi” scintigrafici sunt noduli benigni, insa trebuie monitorizati atent in timp prin ultrasonografie.

Intr-o gusa polinodulara pot exista atat noduli “reci”, cat si noduli “calzi” scintigrafici. Astfel scintigrafia este utilizata ca reper pentru ce noduli trebuie punctionati.

Datorita riscului ca un nodul sa fie malign este necesar sa fie prezentate cate mai detalii de fiecare tehnica pentru a ajuta medicul curant in ghidarea conduitei terapeutice: monitorizare, medicamentoasa, biopsiere sau chirurgicala.