Scintigrafia hepato-biliara

Scintigrafia hepato-splenica si cea hepato-biliara au reprezentat tehnici intens folosite in diagnosticul si stadializarea unui spectru larg de afectiuni hepatice inca din anii ’70. Aparitia si dezvoltarea pe scara larga a Computer-Tomografiei (CT) si ulterior a Imagisticii prin Rezonanta Magnetica (IRM) a dus la scaderea rolului tehnicilor scintigrafice in evaluarea patologiei hepatice, fara a putea suplini insa informatiile functionale oferite de acestea.

Scintigrafia hepato-biliara este o examinare prin care se evalueaza functia hepatocelulara si sistemul biliar (intra si extrahepatic) prin urmarirea, pe de-o parte, a productiei de bila, iar pe de alta parte, a permeabilitatii cailor biliare, pana la emergenta acestora, prin coledoc, in intestinul subtire.

Derivatii acidului iminodiacetic marcati cu ^99mTc (^99mTc-IDA) sunt larg utilizati in prezent datorita avantajelor de ordin farmacocinetic si radiobiologic, ei fiind  analogi ai bilirubinei, cu captare si secretie similara hepatocitara, dar fara conjugare in sistemul biliar. Principala cale de excretie a acestor radiofarmaceutice (RF) este cea hepato-biliara (80-90%), cea secundara fiind reprezentata de tractul urinar (10-20%); experienta clinica a  aratat ca vizualizarea sistemului hepato-biliar este foarte buna si la valori ale bilirubinemiei ce ajung pana la 5-10 mg %  pentru unii derivati Tc99m-IDA si chiar pana la valori de peste 20 mg % pentru cele mai noi radiofarmaceutice din acesta clasa.

Radiofarmaceuticul (derivat IDA-Tc99m) se administreaza prin injectare intravenoasa in doza de circa 2-5 mCi, dupa care se achizitioneaza imagini seriate dinamice abdominale timp de o ora. Intr-un prim timp se vizualizeaza concentrarea radiotrasorului la nivel hepatic, schitarea ulterioara a cailor biliare intrahepatice, a coledocului si a colecistului, cu evidentierea, in conditii normale, la circa 20-30 minute dupa administarea RF, a intestinului subtire. Daca examinarea dinamica mentionata nu conduce la o vizualizare optima a sistemului hepato-biliar, se efectueaza inregistrari secventiale tardive suplimentare (mergand pana la 24 de ore) care sa ajute la stabilirea diagnosticului corect.

Principalele indicatii ale efectuarii studiilor scintigrafice hepatobiliare sunt:

La adult:

1. Evaluarea diskineziilor biliare, cu calcularea fractiei de ejectie a colecistului si evidentierea unor posibile disfunctii a sfincterului Oddi;
2. Diagnosticul colecistitelor acute;
3. monitorizarea pacientilor care au suferit proceduri de derivare a cailor biliare;
4. vizualizarea fistulelor biliare;
5. vizualizarea chistelor coledociene;
6. stabilirea prezentei refluxului biliar in duodenul proximal si stomac, dupa interventii chirurgicale gastrice;
7. evaluarea transplantului hepatic sau a functiei hepatice dupa hepatectomie partiala.

La nou-nascuti este foarte utila in diagnosticul diferential al hiperbilirubinemiei neonatale (icter neo-natal), cu diferentierea intre o hepatita neo-natala (cu tratament medicamentos) si o atrezie de cai biliare, a carui terapie este cura chirurgicala. Pentru copii doza de radiofarmaceutic se calculeaza per kilogram corp.

Ca si pregatire prealabila examinarii ar fi de notat faptul ca pentru pacientii necolecistectomizati (la care se doreste urmarirea functiei colecistului) pacientul trebuie sa nu manance cu circa 4 ore inainte de examinare.