Termenul de dementa se refera la sindromul clinic de deteriorare intelectuala persistenta si destul de severa pentru a afecta integrarea sociala si activitatea unei persoane. Boala Alzheimer (BA) este cea mai frecventa forma de dementa la persoanele în vârstă si reprezintă 50% din totalitatea cazurilor de dementa, celelalte forme, dementa vasculara, fronto-temporala, cea legata de consumul abuzv de alcool, cea cu corpi Lewy etc, reprezentand cealalta jumatate. Pentru tarile europene se estimează că la persoanele în vârstă de 65 de ani frecventa b.Alzheimer este de circa 5%, ca sa ajunga la circa 20-25% la cele peste 85 de ani.
Deficitul de memorie este simptomul cardinal in diagnosticul BA, alaturi de alte tulburari cognitive si ale personalitatii, de intensitati diferite, simptomatologia instalandu-se treptat, pe parcursul a mai multi ani. Cu toate ca aceasta boala este inca incurabila la ora actuala, un diagnostic precoce este important pentru a incepe cat mai repede un tratament care sa incetineasca evolutia bolii.
In fata unui sindrom demential si avand de diferentiat BA de alte tipuri de demente, trebuie eliminate alte posibile cauze ale acestuia printr-o anamneza riguroasa (psihiatrica, neurologica, psihologica), examene de laborator specifice si examene imagistice. Investigatiile neuro-imagistice (CT, IRM) permit evidentierea unor cauze vasculare a simptomatologiei clinice. In b.Alzheimer investigatiile tip CT sau IRM nu arata, cel mai frecvent, decat o atrofie cortico-subcorticala difuza, de o importanta variabila.
Scintigrafia cerebrala –SPECT, tehnica imagistica functionala, este deosebit de utila pentru diagnosticul de BA deoarece modifcari semnificative ale perfuziei cerebrale apar cu predilectie in regiunile asociative posterioare ale cortexului, mai rar in cortexul prefrontal. Scintigrafia se efectueaza cu radiofarmaceutice care difuzeaza prin bariera hematoencefalica integra (Tc99m-HMPAO), fiind o tehnica simpla si putin iradianta. In faza precoce a bolii, anomaliile de perfuzie depistate sunt variabile, frecvent asimetrice, uneori unilaterale, reflectand heterogenitatea lezionala. Hipoperfuzia la nivel temporal posterior se asociaza cu o valoare predictiva pozitiva semnificativa, pe cand obtinerea unei imagini normale a perfuziei cerebrale temporo-posterioare are o valoare predictiva negativa inalta. Ulterior, in stadii avansate, apar deficite majore de perfuzie la nivel parietal si frontal.
Diagnosticul si managementul BA se face printr-o munca de echipa care implica colaborarea medicului de familie, psihiatrului, psihologului, radiologului si a medicului de medicina nucleara, fara a uita nevoia de implicare a familiei si a pacientului insusi.
In contextul aparitiei permanente a multiple noutati terapeutice, scintigrafia cerebrala de perfuzie -SPECT poate juca un rol important nu numai in diagnostic, dar si in monitorizarea eficientei terapeutice.
